Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



marți, 2 septembrie 2025

Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe

Distribuirea imaginilor intime ale minorilor este un fenomen care afectează tot mai mulți copii și adolescenți din România. În primele șase luni din 2025, linia de raportare esc_abuz a procesat peste

14.000 de materiale ce înfățișau abuzuri asupra copiilor, majoritatea generate chiar de către minori, de multe ori sub presiunea manipulării, a șantajului emoțional sau a promisiunilor false. Consecințele psihologice pentru cei afectați sunt extrem de grave: rușine, frică, pierderea încrederii în ceilalți, anxietate și chiar dorința de a renunța la școală sau izolare socială.

În spatele fiecărei fotografii intime care circulă online se află un copil. Un copil care poate trăi rușinea de a fi judecat, frica de a participa la activități alături de prieteni sau durerea de a se simți singur și neputincios. Atunci când aceste fotografii ajung să circule, ele nu mai sunt doar imagini: devin poveri care lasă urme în viața celor afectați.

Campania „Dacă locul ei nu e în ramă, nu trimite poza mai departe” pune în lumină un adevăr simplu: responsabilitatea începe cu fiecare alegere de a trimite sau nu o fotografie intimă. Minorii care fac acest pas trebuie înțeleși pentru că de multe ori decizia lor vine din presiune, manipulare sau dorința de acceptare.

Campania are scopul de a-i face pe adolescenți să reflecteze și să acționeze responsabil. Printr-un clip video în care se pot regăsi, transmitem un mesaj de încredere: oricine poate opri din timp un abuz alegând să nu trimită mai departe o fotografie care nu ar trebui să ajungă în spațiul public.

Clipul va fi susținut printr-o serie de acțiuni online și offline menite să atragă atenția asupra fenomenului, să promoveze soluții concrete și să încurajeze raportarea abuzurilor. Mesajul central este simplu și puternic: dacă o imagine nu e de pus în ramă, atunci nu este de dat mai departe.

Recomandări pentru protejarea reală a copiilor în mediul digital pentru autorități, platforme de socializare, profesori si părinți: 

Ce pot face părinții? 

  • Stabiliți de timpuriu limite clare privind postările, spre exemplu ce tip de fotografii sau informații sunt potrivite și ce nu ar trebui distribuit niciodată.
  • Dați exemplu personal, evitați oversharing-ul cu fotografii ale copiilor pe propriile rețele sociale. Părinții sunt primii care pot modela un comportament digital responsabil.
  • Discutați despre identitatea digitală, explicați copilului că fiecare imagine sau mesaj postat construiește un „portret public” care îi poate influența prieteniile, relațiile sau chiar parcursul profesional.
  • Fiți prezenți și curioși, adolescenții se tem adesea să le spună părinților pentru că se așteaptă la judecată.
  • Încurajați experiențele offline: jocuri, natură, sport, activități în familie. Cu cât copilul are mai multe ocazii de conectare reală, cu atât scade nevoia de a căuta validare prin expunere online.

Pentru profesori, specialiști în educație: 

  • Discutați deschis cu elevii despre oversharing, explicând diferența dintre a împărtăși un moment cu prietenii și a pierde controlul asupra imaginii proprii.
  • Analizați împreună situații reale (adaptate vârstei) unde o fotografie sau o postare a fost folosită împotriva copilului – exercițiile de tip „ce se întâmplă dacă…” îi ajută pe adolescenți să anticipeze consecințele.
  • Observați semnele vulnerabilității digitale, cum ar fi oboseală, anxietate, evitarea contactului social după un episod online. Oferiți spații de discuție în care elevii să își exprime fricile fără teama de sancțiuni.
  • Promovați gândirea critică și responsabilă înainte de postare: întrebați elevii „Ai vrea ca această imagine să rămână online și peste 5 ani? Ai fi împăcat să o vadă un străin?”

Pentru autorități și platforme de socializare

  • Introducerea unor mecanisme eficiente de verificare a vârstei și personalizare a conținutului, pentru a preveni accesul copiilor la rețele unde riscul de oversharing este ridicat.
  • Implementarea de avertizări și filtre proactive care pot semnala utilizatorilor minori când postează sau distribuie imagini sensibile ori date personale, invitându-i să reflecteze înainte de publicare.
  • Asigurarea unor setări de confidențialitate implicite, prietenoase pentru minori, care să limiteze vizibilitatea conținutului și să reducă expunerea la distribuirea necontrolată.
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)