Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



duminică, 10 mai 2026

La mulți ani tuturor taților!

La mulți ani tuturor taților! Este o zi specială, un moment în care ne oprim puțin din agitația zilnică pentru a le mulțumi celor care, de multe ori din umbră, ne-au construit fundația pe care stăm astăzi.

​Tatăl: Stâlpul tăcut și busola primei copilării

​Astăzi celebrăm Ziua Tatălui, o sărbătoare a puterii liniștite, a sacrificiului adesea nerostit și a acelei iubiri care nu are nevoie de multe cuvinte pentru a fi simțită. Dacă mama este inima care dă viață și căldură căminului, tatăl este, de cele mai multe ori, ancora care ne ține fixați în realitate atunci când furtunile vieții încep să bată.

​Eroul din spatele cortinei

​Pentru un copil, tatăl este prima definiție a invincibilității. Este cel care are „mâini magice” care repară jucării stricate, cel care te ridică pe umeri ca să vezi lumea de sus și cel a cărui voce gravă îți dădea siguranța că, atâta timp cât el este în cameră, monștrii de sub pat nu au nicio șansă.

​Pe măsură ce creștem, realizăm că eroismul tatălui nu stă în fapte supranaturale, ci în prezență. Stă în oboseala citită pe chipul lui după o zi lungă de muncă, în palmele bătătorite și în modul în care a ales să pună nevoile familiei mai presus de propriile dorințe.

​De la tată învățăm primele lecții despre lume. El este cel care ne încurajează să ne ridicăm după ce am căzut, ștergându-ne genunchii juliți cu o mână fermă, dar blândă, învățându-ne că eșecul este doar o treaptă spre succes. Tatăl nu ne învață doar cum să mergem pe bicicletă, ci ne învață cum să navigăm prin viață cu coloana vertebrală dreaptă.

​Iubirea paternă are un limbaj specific.

​Este în sfatul scurt, dar plin de înțelepciune.

​Este în privirea mândră de la festivitatea de absolvire.

​Este în protecția discretă pe care o simțim chiar și atunci când am plecat de mult de acasă.
​O zi pentru recunoștință

​Ziua Tatălui nu este doar despre cadouri sau mesaje standard pe rețelele de socializare. Este despre acea îmbrățișare strânsă și despre un „Mulțumesc, tată!” spus din suflet. Este momentul să recunoaștem că în spatele fiecărui om puternic și echilibrat se află, undeva în timp, un tată care a crezut în el.

​Fie că este tatăl care te-a crescut, bunicul care ți-a fost mentor sau figura paternă care te-a ghidat, astăzi este despre ei. Despre oamenii care ne-au învățat că adevărata putere stă în bunătate și că cel mai frumos titlu pe care un bărbat îl poate purta vreodată nu este unul profesional, ci acela de „Tată”.

​La mulți ani, tată! Îți mulțumim pentru că ești busola noastră într-o lume care uneori își pierde direcția

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu