APADOR-CH consideră că este o
veritabilă afectare a libertăţii de exprimare iniţiativa unui număr de 14
parlamentari (dintre care 12 de la PMP) de reintroducere a infracţiunii de
ofensă adusă unor însemne, sub forma sancţionării penale a defăimării
drapelului sau imnului ţării.
Noua infracţiune, propusă de cei
14 parlamentari are următorul conţinut:
Profanarea drapelului României,
intonarea inmului naţional al României cu alt text sau cu altă partitură decât
cele stabilite de lege, precum şi orice manifestare publică săvârşită cu
intenţia de a defăima drapelul României sau imnul naţional al României, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani."
O infracţiune similară exista în
vechiul Cod penal (adoptat în 1973), dar în noul Cod penal (adoptat în 2009)
infracţiunea nu a mai fost prevăzută. Motivele pentru care infracţiunea nu a
mai fost prevăzută în noul Cod penal sunt: numărul extrem de redus al faptelor
de acest gen, jurisprudenţa fiind practic inexistentă în această materie şi
caracterul vădit disproporţionat al unei sancţiuni penale (prin consecinţele pe
care le atrage o condamnare) faţă de gravitatea unei astfel de fapte.
În prezent, defăimarea drapelului
sau imnului sunt sancţionate contravenţional, conform HG 1157/2001, cu amenzi
între 500 şi 5000 lei, actualul regim sancţionatorii fiind suficient pentru
această categorie de fapte.
Dacă ar fi adoptată iniţiativa
celor 14 parlamentari, există pericolul de a se întocmi câte un dosar penal
pentru fiecare cuvânt, glumă, caricatură sau gest care ar putea fi interpretate
ca lipsite de respect faţă de drapel sau imn.
În urmă cu cinci ani a mai existat o
inițiativă similară, a 36 de parlamentari PSD și UNPR. În urma protestelor
societății civile aceasta a fost abandonată. Citește protestul APADOR-CH de
atunci.
Cum e la alții
În jurisprudenţa ţărilor europene
cu tradiţie democratică şi a Curţii Supreme a SUA, problema respectului datorat
simbolurilor naţionale a fost rezolvată în sensul că acest respect nu poate fi
asigurat prin aplicarea de sancţiuni penale. Chiar dacă astfel de prevederi
legale mai există în unele state europene, ele nu sunt aplicate, fiind desuete.
În Germania: Curtea
Constituţională a Germaniei a decis, încă din 1990, că atacurile împotriva
simbolurilor naţionale, cum ar fi cele împotriva steagului, stemei sau imnului,
chiar dacă sunt dure sau satirice, trebuie tolerate datorită protejării
constituţionale a discursului, presei şi artelor (a se vedea: U. Karpen,
Freedom of the press in Germany , în
Press Law and Practice, p.88).
În SUA: Curtea Supremă a SUA a
decis în mod similar, încă din anul 1943. Astfel, în cazul West Virginia State
Board of Education vs. Barnette, în care este vorba despre refuzul unui elev de
a participa la ceremonia zilnica de salut al steagului ţării, Curtea a decis că
stabilirea obligaţiei de a saluta steagul ţării constituie o restrângere
neconstituţională a libertăţii de exprimare, sub forma constrângerii unei
persoane de a se exprima într-un anumit mod. Curtea a reţinut că justificarea
potrivit căreia salutul steagului ţării este necesar pentru a afirma unitatea naţională
nu constituie un „temei serios şi absolut necesar" pentru restrângerea
dreptului la libera exprimare.
O altă hotărâre relevantă este
Texas vs. Johnson, pronunțată de Curtea Supremă a SUA în anul 1989. În speță,
în timpul unui marş de protest împotriva guvernului SUA, dl Johnson a dat foc
drapelului american, în timp ce alţi manifestanţi scandau lozinci de protest.
Curtea Supremă a SUA a decis achitarea dlui Johnson, cu motivarea că fapta de a
arde steagul constituie exprimarea unei opinii politice, iar o condamnare i-ar
încălca libertatea de exprimare.
Curtea Supremă a SUA a considerat
că răspunsul potrivit pentru fapta de a arde steagul nu este sancţionarea
penală. Cităm:
Modalitatea de a proteja
semnificaţia specială a steagului nu constă în pedepsirea celor care au alte
opinii cu privire la aceasta, ci de a-i convinge că greşesc. Nu ne putem
imagina un răspuns mai potrivit arderii unui steag decât fluturarea altuia
identic, nu există o cale mai bună de a contracara mesajul transmis prin arderea
steagului decât salutul adresat steagului care arde, nu este un mijloc mai
sigur de a apăra demnitatea, chiar şi pentru steagul care a fost ars, decât –
aşa cum a şi făcut unul dintre martori – îngroparea rămăşiţelor sale cu
solemnitatea specifică unei ceremonii funerare. Noi nu asigurăm respectul faţă
de steag prin pedepsirea celor care-l profanează, deoarece dacă am face astfel
am lipsi de conţinut tocmai ideea de libertate pe care acest simbol păstrat cu
grijă o reprezintă."
Ce spune CEDO
De asemenea, APADOR-CH precizează
că o condamnare a unei persoane în baza noii infracţiuni propuse de cei 14
parlamentari va încălca articolul 10 din CEDO, care garantează dreptul la
liberă exprimare, pentru că, în primul rând, nici drapelul şi nici imnul nu se
regăsesc printre valorile pe care un stat le poate proteja prin sancţionarea
libertăţii de exprimare (aceste valori sunt enumerate limitativ în articolul 10
alineatul 2 din CEDO). În plus, nici o
astfel de sancţiune nu ar putea fi considerată ca o măsură „necesară într-o
societate democratică", aşa cum cere articolul 10 alineatul 2 din CEDO,
fiind în mod vădit o sancţiune disproporţionat de gravă.
În consecinţă, APADOR-CH solicită
public Parlamentului Românei – Senatului şi Camerei Deputaţilor – să respingă
proiectul de lege prin care se urmăreşte reintroducerea infracţiunii de ofensă
adusă unor însemne. Dragostea de ţară declamată de mulţi parlamentari trebuie
să cunoască şi alte modalităţi de exprimare decât pedepsirea cu închisoarea a
vocilor critice sau nonconformiste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu