Rezultate definitive ale Recensământului Populaţiei şi al Locuinţelor – 2011

 

 La 20 octombrie 2011 populaţia stabilă a României era de 20.121.641 persoane, din care 10.333.064 femei (51,4%). Faţă de situaţia existentă la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 1.559,3 mii persoane (din care, 779,2 mii femei). Primele 6 judeţe, cu excepţia Municipiului Bucureşti (1.883,4 mii), ca număr de populaţie stabilă sunt:

Iaşi (772,3 mii), Prahova (762,9 mii), Cluj (691,1 mii), Constanţa (684,0 mii), Timiş (683,5 mii) şi Dolj (660,5 mii persoane). Covasna (210,2 mii), Tulcea (213,1 mii), Sălaj (224,4 mii), Mehedinţi (265,4 mii), Ialomiţa (274,1 mii) şi Giurgiu (281,4 mii) sunt judeţele cu cel mai mic număr de persoane ce fac parte din populaţia stabilă.
Faţă de situaţia existentă la recensământul anterior, populaţia stabilă a scăzut cu 1.559.333
persoane (7,2%). Cele mai mari reduceri ale populaţiei stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în
judeţele Tulcea şi Neamţ. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a
judeţelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar şi în Brăila, Galaţi, Hunedoara, Mehedinţi şi
Teleorman. În Municipiul Bucureşti populaţia stabilă a scăzut cu 2,2% faţă de precedentul
recensământ.
Ilfovul reprezintă singurul judeţ în care s-a înregistrat o creştere semnificativă a populaţiei stabile (cu
29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migraţia populaţiei dinspre Municipiul
Bucureşti înspre localităţile limitrofe acestuia din cadrul judeţului Ilfov. Şi judeţul Timiş a înregistrat o
creştere faţă de 2002, dar nesemnificativă (0,8%).
Femeile reprezintă 51,4% din totalul populaţiei stabile (10.333.064 persoane). Scăderea populaţiei faţă
de recensământul anterior a afectat ambele sexe în egală măsură, structura pe sexe rămânând
aproape identică între cele două recensăminte: 48,6% bărbaţi şi 51,4% femei.
În judeţul Vaslui s-a înregistrat cea mai mică diferenţă între bărbaţi şi femei, acestea din urmă fiind cu
91 persoane mai numeroase decât bărbaţii. La polul opus se află Municipiul Bucureşti, unde s-a
înregistrat cea mai mică pondere a bărbaţilor, de 46,3%, ecartul între numărul femeilor şi cel al
bărbaţilor fiind de 140,4 mii persoane.
Distribuţia populaţiei stabile pe medii de rezidenţă
În municipii şi oraşe trăiesc 10.859 mii persoane, reprezentând 54,0% din totalul populaţiei stabile.
Judeţele cu cel mai mare procent al populaţiei stabile care locuieşte în mediul urban sunt: Hunedoara
(75,0%), Braşov (72,3%), Constanţa (68,8%), Cluj (66,3%), Sibiu (66,2%), Brăila (62,5%) şi Timiş (61,8%).
În 11 judeţe ale ţării, comunele deţin peste două treimi din populaţia stabilă a judeţului. În această
situaţie se află judeţele: Dâmboviţa (71,1%), Giurgiu (70,8%), Teleorman (67,6%), Neamţ (64,0%), 2
Vrancea (63,8%), Călăraşi (63,8%), Bistriţa-Năsăud (63,3%), Buzău (61,4%), Vaslui (61,3%), Olt
(60,9%) şi Sălaj (60,7%).
Cea mai apropiată diferenţă între ponderile populaţiei stabile care trăieşte în municipii şi oraşe şi,
respectiv, în comune, s-a înregistrat în judeţele Mureş, Bihor şi Prahova (50,2%, respectiv 49,2% şi
49,1% din populaţia stabilă a acestor judeţe locuieşte în mediul urban). ţă de situaţia de la penultimul recensământ, ponderea populaţiei stabile din mediul urban a crescut
cu 1,3 puncte procentuale în detrimentul mediului rural. Numărul judeţelor în care ponderea populaţiei
stabile din mediul urban a crescut este aproape egal cu numărul celor în care s-a petrecut fenomenul
invers. Cele mai mari creşteri procentuale ale populaţiei din mediul urban s-au înregistrat în judeţele
Suceava (+8,0 puncte procentuale), Vâlcea (+5,1 pp), Ialomiţa (+4,9 pp), Maramureş (+4,9 pp), Arad
(4,7 pp), Botoşani (4,0 pp) şi Gorj (3,2 pp). Un caz special îl reprezintă judeţul Ilfov, unde localităţile
urbane au atras 136,5 mii persoane, ceea ce a făcut ca ponderea populaţiei stabile din mediul urban
al acestui judeţ să crească cu 32,8 puncte procentuale comparativ cu situaţia de la recensământul din
2002.
Cea mai mare scădere a ponderii populaţiei stabile din mediul urban s-a înregistrat în judeţele Bacău
(-2,8 pp) şi Covasna (-2,3 pp).
Scăderea numărului populaţiei faţă de anul 2002 este mai accentuată în mediul rural (cu 9,6% faţă de
o reducere cu 5,0% în mediul urban). Dacă în majoritatea judeţelor scăderea a afectat ambele medii
de rezidenţă, în judeţul Cluj numărul populaţiei stabile s-a redus în mediul urban (cu 14 mii) şi a
crescut în mediul rural (cu 2,6 mii). Fenomenul invers, de creştere a numărului populaţiei stabile din
mediul urban şi de reducere a numărului persoanelor din mediul rural s-a înregistrat în judeţele Arad,
Botoşani, Ilfov, Suceava, Timiş şi Vâlcea.
 Structura populaţiei pe grupe de vârstă
La 20 octombrie 2011, copiii (0 -14 ani) deţin o pondere de 15,9% în totalul populaţiei stabile,
populaţia tânără (15 - 24 ani) reprezintă 12,3%, persoanele mature (25 – 64 ani) formează
majoritatea (55,7%), iar persoanele în vârstă de 65 ani şi peste reprezintă 16,1% din total. Persoanele
în vârstă de 85 ani şi peste deţin o pondere de 1,3% în totalul populaţiei stabile. Comparativ cu anul 2002, distribuţia populaţiei stabile pe grupe de vârstă arată clar fenomenul de
îmbătrânire al populaţiei. Astfel, grupele de vârstă 10 - 14 ani, 15 -19 ani şi 20 - 24 ani s-au redus ca
pondere în total populaţie stabilă, ca urmare a scăderii continue a numărului de naşteri după anul
2002. Grupele de vârstă 25 - 29 ani, 30 - 34 ani şi 35 - 39 ani au o pondere mai ridicată decât în 2002
ca urmare a fenomenului de îmbătrânire a generaţiilor de 15 - 29 ani, iar grupa de vârstă a
“decreţeilor”, mai exact 40 – 44 ani, deţine cea mai mare pondere, de 8,7% în total. Totodată, grupele
de vârstă 75 -79 ani, 80 - 84 ani şi respectiv 85 ani şi peste totalizează 7,2% din populaţia stabilă, faţă
de 4,9% cât deţineau în 2002.
În profil teritorial se constată disparităţi ale distribuţiei populaţiei stabile pe grupe de vârstă. Judeţele
din nordul Moldovei se caracterizează printr-o pondere semnificativ mai ridicată, în comparaţie cu
alte judeţe, a grupei de vârstă 0 - 14 ani: Vaslui (19,9%), Suceava (19,3%), Bacău (18,0%), Botoşani
(19,0%), Iaşi (18,7%) şi Neamţ (17,1%). Ceea ce este surprinzător este faptul că în aceste judeţe (cu
excepţia judeţului Iaşi), ponderea populaţiei de 65 ani şi peste nu este inferioară celei pe ţară, ci
ponderea grupei de vârstă 25 – 64 ani este inferioară valorii naţionale de 55,7%, ceea ce întăreşte
ipoteza că aceste judeţe reprezintă bazine importante pentru migraţia externă. Ponderi superioare ale
grupei de vârstă 0 – 14 ani s-au înregistrat şi în judeţele Bistriţa-Năsăud (18,3%) şi Covasna (17,5%).
La polul opus se află Municipiul Bucureşti şi judeţele Cluj şi Timiş, unde ponderea grupei de vârstă 0 -
14 ani în totalul populaţiei stabile este de 12,4%, 13,4% şi respectiv 13,8%. Tinerii (15 - 24 ani) deţin
ponderi mai ridicate (de circa 15,0%) faţă de ponderea pe ţară în populaţia stabilă a judeţelor Iaşi,
Cluj şi Timiş. Ei reprezintă circa o zecime din totalul populaţiei în Brăila, Buzău, Teleorman şi Tulcea.Grupa de vârstă 25 – 64 ani reprezintă resursele de muncă ale unei ţări şi o premisă a dezvoltării
economice a judeţelor. Nu întâmplător, judeţele cu potenţialul economic cel mai mare deţin ponderi
superioare ale acestei grupe de vârstă în totalul populaţiei stabile. Este vorba despre Municipiul
Bucureşti (61,1%), Ilfov (58,3%), Constanţa (58,2%), Braşov (57,9%), Timiş (57,4%), dar şi de Argeş
(57,5%), Tulcea (57,1%) şi Satu-Mare (56,7%). Ponderi mai mici decât valoarea naţională ale acestei
grupe de vârstă, pe lângă judeţele din regiunea Nord-Est precizate mai sus, s-au înregistrat şi în
Călăraşi (52,8%) şi Giurgiu (52,6%). 5
Dacă la nivel naţional una din 6 persoane (16,1%) care fac parte din populaţia stabilă este în vârstă
de 65 ani sau peste, în judeţul Teleorman această grupă de persoane reprezintă circa un sfert din
populaţia stabilă. În judeţele Buzău şi Giurgiu grupa de vârstă de 65 ani şi peste reprezintă 20,0% din
total, iar în Vrancea, Neamţ, Brăila, Olt, Vâlcea şi Călăraşi ea deţine circa 18% din totalul populaţiei
stabile. Ponderea cea mai mică a acestei grupe de vârstă s-a înregistrat în judeţul Ilfov (12,9%),
precum şi în Satu-Mare (13,3%) şi Timiş (13,5%).
 Structura etnică şi confesională a populaţiei stabile a României 
 La recensământul din 20 octombrie 2011, înregistrarea etniei, limbii materne şi a religiei s-a făcut pe
baza liberei declaraţii a persoanelor recenzate. Pentru persoanele care nu au vrut să declare aceste
trei caracteristici, precum şi pentru persoanele pentru care informaţiile au fost colectate indirect din
surse administrative, informaţia nu este disponibilă pentru aceste 3 caracteristici. Ca urmare,
structurile prezentate în continuare pentru cele 3 caracteristici etno-culturale sunt calculate în funcţie
de numărul total de persoane care şi-au declarat etnia, limba maternă şi respectiv religia şi nu în
funcţie de numărul total al populaţiei stabile.
Informaţia privind etnia a fost disponibilă pentru 18.884,8 mii persoane (din totalul celor 20.121,6 mii
persoane). S-au declarat români 16.792,9 mii persoane (88,9%). Populaţia de etnie maghiară
înregistrată la recensământ a fost de 1.227,6 mii persoane (6,5%), iar numărul celor care s-au
declarat romi a fost de 621,6 mii persoane (3,3%). Grupurile etnice pentru care s-a înregistrat un
număr de persoane de peste 20 mii sunt: ucraineni (50,9 mii persoane), germani (36,0 mii), turci (27,7
mii), ruşi – lipoveni (23,5 mii) şi tătari (20,3 mii persoane).
În profil teritorial, distribuţia populaţiei după etnie arată că populaţia de etnie română este majoritară în
Municipiul Bucureşti (97,3%) şi în 39 de judeţe (cu ponderi variind între 98,6% la Botoşani şi 52,6,% la
Mureş), iar în 30 dintre acestea ponderea românilor este de peste 90%.
Populaţia de etnie maghiară deţine majoritatea în judeţele Harghita (85,2%) şi Covasna (73,7%); de
asemenea ponderi ridicate se înregistrează şi în judeţele: Mureş (38,1%), Satu Mare (34,7%), Bihor
(25,3%) şi Sălaj (23,3%).
Persoanele de etnie romă reprezintă 3,3% din totalul populaţiei stabile, fiind repartizaţi relativ uniform în
teritoriu, cu ponderi variind între 1,1% în judeţul Botoşani şi 8,9% în judeţul Mureş. Romii se întâlnesc
într-o proporţie relativ mai mare, de peste 6,0% din populaţia stabilă, şi în judeţele Călăraşi (8,1%),
Sălaj (7,0%) şi Bihor (6,3%).
Cei mai mulţi ucraineni trăiesc în judeţele Maramureş (30,8 mii persoane), Timiş (6,0 mii persoane),
Suceava (5,9 mii persoane) şi Caraş-Severin (2,5 mii persoane), acestea înglobând 88,6% din totalul
acestora.
Aproape trei sferturi din persoanele de etnie germană (73,5%) se regăsesc în judeţele Timiş (8,5 mii
persoane), Satu Mare (5,0 mii persoane), Sibiu (4,2 mii persoane), Braşov (2,9 mii persoane), Caraş–
Severin şi Arad (fiecare cu câte 2,9 mii persoane).
Circa 90% dintre persoanele de etnie turcă au fost înregistrate în judeţele Constanţa (20,8 mii persoane) şi
Tulcea (1,7 mii persoane) şi în Municipiul Bucureşti (2,3 mii persoane).
O proporţie de 86,9% dintre ruşi-lipoveni îşi au reşedinţa obişnuită în judeţele Tulcea (10,3 mii persoane),
Constanţa (3,6 mii persoane), Iaşi (2,8 mii persoane), Brăila (1,9 mii persoane), Suceava (1,7 mii persoane).
În judeţul Constanţa este concentrată cea mai mare parte a etniei tătare, respectiv 96,6% dintre persoanele
care au declarat că aparţin acestei etnii (19,6 mii persoane). 6
Faţă de recensământul din anul 2002 s-a înregistrat o creştere a ponderii populaţiei de etnie romă (de
la 2,5% la 3,3%) şi o descreştere a ponderii populaţiei de etnie germană (de la 0,28% la 0,20%).
Potrivit liberei declaraţii a celor 18.891,6 mii persoane care au declarat limba maternă, structura
populaţiei stabile după limba maternă se prezintă astfel: pentru 90,9% din populaţia stabilă limba
română reprezintă prima limbă vorbită în mod obişnuit în familie în perioada copilăriei, iar în cazul a
6,7% dintre persoane limba maghiară reprezintă limba maternă; limba romani a reprezentat limbă
maternă pentru 1,3% dintre persoanele care fac parte din populaţia stabilă, iar limba ucraineană
pentru 0,3% din totalul populaţiei stabile pentru care această informaţie a fost disponibilă. Limbile
turcă, tătară sau rusă reprezintă (fiecare) limba maternă pentru o persoană din 1000.
Interesantă din punctul de vedere al informaţiei pe care o oferă este şi distribuţia populaţiei stabile
după limba maternă, pe etnii. Astfel, dacă pentru 99,9% dintre români limba maternă este limba
română, în cazul a 98,3% dintre persoanele de etnie maghiară limba vorbită în familie în copilărie a
fost limba maghiară, iar pentru 1,7% dintre etnicii maghiari limba maternă a fost limba română.
Limba maternă a fost româna pentru jumătate dintre persoanele de etnie romă, iar pentru două din 5
persoane de etnie romă aceasta a fost limba romani, 5,3% dintre persoanele de etnie romă vorbind
limba maghiară în familie, în timpul copilăriei.
Germana este limba maternă declarată de 68,1% dintre persoanele de etnie germană, 16,9%
declarând ca limbă maternă limba română şi 14,7% limba maghiară.
Persoanele de etnie turcă au vorbit în familie în copilărie limba turcă în proporţie de 85,6%, restul
declarând limba română ca limbă maternă.
Trei sferturi dintre ruşii – lipoveni care şi-au declarat etnia şi limba maternă au vorbit în familie în
timpul copilăriei limba rusă, restul declarând limba română ca limbă maternă.
Structura confesională a fost declarată de 18.861,9 mii persoane din totalul populaţiei stabile şi
arată că 86,5% dintre persoanele care au declarat religia sunt de religie ortodoxă; 4,6% s-au
declarat de religie romano-catolică, 3,2% de religie reformată, iar 1,9% penticostală. Ponderi între
0,4% - 0,8% au înregistrat următoarele religii: greco-catolică (0,8%), baptistă (0,6%) şi adventistă de
ziua a şaptea (0,4%). Persoanele de altă religie decât cele prezentate mai sus reprezintă 1,8% din
total. S-au declarat „fără religie” sau atei un procent de 0,2% din totalul populaţiei.
Nu există diferenţe semnificative între distribuţia femeilor şi bărbaţilor după religia declarată. Se pot
observa însă unele diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia pe medii de rezidenţă. Ponderea
persoanelor de religie ortodoxă este uşor mai mare între persoanele din municipii şi oraşe (87,1%)
faţă de cei care trăiesc în comune (85,7%). În schimb, în rândul populaţiei stabile rurale se întâlnesc mai
frecvent decât în urban persoane care au declarat că sunt de religie romano-catolică (4,9% faţă de
4,3%), penticostală (2,5% faţă de 1,4%) sau de religie adventistă de ziua a şaptea (0,6% faţă de 0,3%). Proporţii de peste 97,0% din totalul populaţiei stabile a persoanelor de religie ortodoxă s-au
înregistrat în judeţele Olt (99,4%), Vâlcea (99,1%), Dolj (98,9%), Gorj (98,4%), Buzău (98,5%),
Brăila (98,2%), Călăraşi, Giurgiu şi Teleorman (98,3%), Argeş şi Ialomiţa (97,9%), Mehedinţi
(97,3%), Prahova (97,2%) şi Galaţi (97,1%). Cele mai mici ponderi ale persoanelor de religie ortodoxă
s-au înregistrat în Harghita (12,5%), Covasna (21,3%), Satu-Mare (49,6%), Mureş (53,5%), Bihor
(59,0%) şi Sălaj (64,4%).
Persoanele de religie romano-catolică sunt majoritare în judeţul Harghita (66,4%) şi deţin ponderi
superioare celor înregistrate în alte judeţe în Covasna (36,2%), Satu-Mare (18,4%), Bacău (16,7%)
şi Neamţ (10,1%).
Structura populaţiei stabile pe stări civile 
Aproape jumătate din populaţia stabilă sunt persoane care au starea civilă legală de căsătorit(ă).
Erau căsătoriţi 4.818,4 mii bărbaţi şi 4.868,8 mii femei. Două persoane din 5 nu au fost niciodată
căsătorite, persoanele văduve reprezintă o zecime din totalul populaţiei stabile, iar persoanele
divorţate deţin o pondere de 4,2%. În uniune consensuală au declarat că trăiesc 745,5 mii persoane.
Distribuţia pe sexe a populaţiei stabile după starea civilă relevă unele diferenţe notabile. Astfel, dacă
29,4% dintre bărbaţii de 18 ani şi peste nu au fost niciodată căsătoriţi, ponderea femeilor aflate în
aceeaşi situaţie este de 18,2%. Datorită speranţei de viaţă mai mari la femei, ponderea femeilor
văduve în numărul celor de 18 ani şi peste este mai mare decât în cazul bărbaţilor (18,4% faţă de
4,5%). La 20 octombrie 2011, 5,9% dintre femeile majore erau divorţate, pondere superioară celei
înregistrate în cazul bărbaţilor (4,5%).
Diferenţe se pot observa şi când analizăm distribuţia pe medii de rezidenţă a populaţiei stabile după
starea civilă legală. În mediul urban se regăsesc mai frecvent decât în mediul rural persoane
divorţate (6,3% din totalul populaţiei stabile de 18 ani şi peste din mediul urban, faţă de 3,8% în
rândul populaţiei stabile rurale), iar în mediul rural sunt mai frecvente persoanele văduve (14,3% faţă
de 9,6%). 
 Structura după nivelul de instruire absolvit
 Din totalul populaţiei stabile de 10 ani şi peste, 44,2% au nivel scăzut de educaţie (primar, gimnazial
sau fără şcoală absolvită), 41,4% nivel mediu (posticeal, liceal, profesional sau tehnic de maiştri) şi
14,4% nivel superior. La 20 octombrie 2011 erau 245,4 mii persoane analfabete. Numărul
persoanelor analfabete s-a redus la jumătate faţă de cel înregistrat la recensământul din anul 2002.
În perioada dintre ultimele 2 recensăminte se poate constata o creştere a nivelului de instruire a
populaţiei stabile. Astfel, ponderea persoanelor în vârstă de 10 ani şi peste cu nivel de instruire
superior (exclusiv masterat sau doctorat) a crescut de la 7,1% la 12,6%, a celor care au absolvit liceul
a crescut de la 21,4% la 24,4%, concomitent cu scăderea ponderii persoanelor care au absolvit nivel
primar (de la 20,1% la 14,2%). Persoanele fără şcoală absolvită reprezintă 3,0% din populaţia stabilă
de 10 ani şi peste, în timp ce în anul 2002 acestea deţineau o pondere de 5,6%.
Femeile deţin cu o frecvenţă mai ridicată o diplomă de studii superioare decât în urmă cu 10 ani
(ponderea femeilor cu studii superioare a fost în 2011 de două ori mai mare decât cea înregistrată la
recensământul din 2002). Un sfert dintre bărbaţi au absolvit studii liceale sau gimnaziale. Ponderi calculate în număr persoane pentru care starea civilă legală a fost disponibilă.8
Studiile superioare se întâlnesc mai frecvent între persoanele din mediul urban (22,4% din populaţia
stabilă de 10 ani şi peste care trăieşte în municipii şi oraşe deţine o diplomă de studii superioare, faţă
de 4,7% dintre locuitorii comunelor). În schimb, în mediul rural sunt mai frecvente persoanele cu nivel
gimnazial de instruire (36,6% faţă de 19,0% în mediul urban) şi cu studii primare (20,9% faţă de
8,5%).
Persoane plecate pe perioadă îndelungată în străi nătate
 Unul dintre segmentele de populaţie observată la recensământul din octombrie 2011, dar care nu
face parte din populaţia stabilă, îl reprezintă categoria persoanelor plecate în străinătate pentru o
perioadă de cel puţin un an. Numărul persoanelor din această categorie este de 727,5 mii şi, evident,
nu cuprinde decât o parte a numărului de emigranţi externi. Sub-înregistrarea semnificativă a fost
cauzată de faptul că, la momentul critic al recensământului, mare parte dintre aceste persoane erau
plecate cu întreaga familie în străinătate şi nici nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare
informaţiile solicitate despre aceştia. Chiar dacă datele privind emigranţii sunt sensibil sub-
înregistrate, totuşi, oferă informaţii pertinente asupra structurii demografice a acestui segment de
populaţie, precum şi asupra principalelor ţări de destinaţie şi bazinelor geografice de unde se emigrează.
Erau plecaţi pentru cel puţin un an, aproape în egală măsură, atât bărbaţi cât şi femei (364,8 mii,
respectiv, 362,7 mii), dar mai mulţi din mediul urban comparativ cu mediul rural (54,0% faţă de
46,0%). Spre alte ţări, se îndreaptă, mai ales, persoanele din categoria în vârstă de muncă: 46,2% de
20 - 34 ani şi încă 24,8% de 35 - 44 ani.
Dintre persoanele plecate din ţară pe perioadă îndelungată în vârstă de 30-39 ani, circa 54% sunt
bărbaţi. Femeile predomină, mai ales, în grupele mari de vârstă şi, în special, după 45 ani (de la
55,1% pentru grupa de vârstă 45 - 49 ani până la 66,8% pentru femeile de 65 ani şi peste).
Sunt plecaţi din ţară în special copii şi tineri până în 25 ani din mediul rural (55,5% din persoanele
plecate pe perioadă îndelungată de 0 - 24 ani) şi adulţi şi vârstnici de 50 ani şi mai mult din oraşe şi
municipii (69,6% din totalul persoanelor plecate pe perioadă îndelungată în vârstă de 50 ani peste).
Deloc surprinzător, principalele ţări de destinaţie sunt: Italia - 46,9% din totalul celor 727,5 mii şi
Spania - 23,5%. În Regatul Unit se regăsesc 5,5% dintre cei plecaţi pe perioadă îndelungată, în
Germania 4,5 %, în Franţa 3,2%, iar în Grecia 2,2%.
Principalul bazin geografic de emigrare se conturează în estul ţării (zona Moldovei şi vecinătăţi) unde
se regăsesc primele 5 judeţe din topul ierarhizat după ponderile pe care le deţin în totalul celor 727,5
mii persoane plecate pe perioadă îndelungată în străinătate: Bacău, Neamţ, Suceava, Iaşi, Galaţi.
Împreună reprezintă 31,2%. La polul opus, însumând numai 2,8% din acelaşi total, se plasează
judeţele Covasna, Călăraşi, Giurgiu, Harghita şi Ilfov
 Precizări metodologice privind Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor 2011
Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor s-a efectuat în perioada 20-31 octombrie 2011 pe baza
Legii nr. 5 din 9 ianuarie 2008 şi a Hotărârii Guvernului României nr.1502/2009, cu modificările şi
completările ulterioare, potrivit principiului liberei declaraţii a persoanelor.
Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România din anul 2011 s-a realizat în conformitate cu
recomandările Conferinţei Statisticienilor Europeni pentru runda 2010 a recensămintelor populaţiei şi
locuinţelor2
şi ale Regulamentulului (CE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului
privind recensământul populaţiei şi locuinţelor3
.
Conform acestor recomandări, populaţia stabilă a României include:
• persoanele de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România care, la
momentul recensământului se aflau pe teritoriul ţării (persoane prezente) sau erau temporar
absente, fiind plecate în străinătate pentru o perioadă mai mică de 12 luni;
• persoanele de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie venite pe teritoriul ţării pentru o
perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne o perioadă de cel puţin 12 luni (la
lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de afaceri etc.), care aveau doar
reşedinţa obişnuită în România;
• persoanele de cetăţenie română plecate în străinătate în cadrul misiunilor diplomatice sau
militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale româneşti din străinătate.
Conform definiţiei internaţionale, nu s-au cuprins în populaţia stabilă a ţării:
• persoanele de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România plecate în
străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni sau cu intenţia de a rămâne în străinătate o
perioadă de cel puţin 12 luni: la lucru, în căutarea unui loc de muncă, la studii, în interes de
afaceri etc. (persoane plecate pentru o perioadă îndelungată);
• persoanele de cetăţenie străină sau fără cetăţenie venite în România pentru o perioadă mai mică
de 12 luni (persoane temporar prezente).
În conformitate cu recomandările internaţionale, nu au făcut obiectul recensământului şi nu au fost
înregistraţi la recensământ cetăţenii străini prezenţi în România în cadrul misiunilor diplomatice sau
militare, oficiilor consulare şi al reprezentanţelor comerciale străine în România.
Au făcut obiectul recensământului, dar nu au putut fi înregistrate în formularele individuale şi nici în
centralizatoare următoarele categorii de persoane:
• persoanele de cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie cu domiciliul în România, care la
momentul critic al recensământului erau plecate cu întreaga familie în străinătate şi pentru care
nu au existat alte persoane (în ţară) care să declare existenţa lor;
• persoane care au refuzat explicit sau tacit recenzarea, prin evitarea vizitelor personalului de
recensământ (populaţie necontactată).
La recensământul din anul 2002 definiţia populaţiei stabile a fost uşor diferită, în sensul că, în
populaţia stabilă a unei localităţi au fost cuprinşi:
♦ toţi cetăţenii români, străini sau fără cetăţenie care la momentul recensământului
aveau domiciliul sau reşedinţa obişnuită în respectiva localitate de cel puţin 6 luni pentru
cetăţenii români şi de cel puţin 12 luni pentru cetăţenii străini sau fără cetăţenie, indiferent
dacă erau prezenţi sau temporar absenţi din localitate, fiind plecaţi în altă localitate din
ţară pentru o perioadă mai mică de 6 luni (sau în străinătate pentru mai puţin de 12 luni);
♦ persoanele care la momentul de referinţă aveau reşedinţa obişnuită în localitatea
respectivă, dar domiciliul îl aveau în altă localitate, fiind venite pentru o perioadă de peste
2
Conference of European Statisticians Recommendations for the 2010 Censuses of Population and Housing,
prepared in cooperation with the United Nations Commision for Europe and Statistical Office of the European
Communities (EUROSTAT)
3
REGULATION (EC) No 763/2008 OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL of 9 July 2008
on population and housing censuses 10
6 luni (şi nu de peste 12 luni, ca la recensământul din 2011), la lucru, pentru efectuarea
studiilor sau din alte motive.
În urma procesului de prelucrare a formularelor individuale, sub-înregistrarea constatată în etapa
prelucrării rezultatelor provizorii la RPL2011 s-a confirmat. Prin urmare, au fost aplicate metode
pentru asigurarea completitudinii datelor de recensământ, folosindu-se metoda colectării indirecte din
surse administrative şi metode statistice de imputare a înregistrărilor.
Numărul persoanelor nerecenzate la Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor din octombrie 2011
(RPL 2011) şi identificate în sursele administrative de date a fost 1.183 mii.
Sursele de date administrative identificate ca având informaţii utile pentru definitivarea rezultatelor
RPL 2011 sunt cele cuprinse în:
• Registrul Naţional de Evidenţa Persoanei - RNEP – gestionat de Direcţia pentru Evidenţa
Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date
• Declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa
nominală a persoanelor asigurate - D112 – gestionată de Agenţia Naţională de Administrare
Fiscală
• Registrul de Evidenţă a Salariaţilor - IM – gestionat de Inspecţia Muncii
• Baza de date CNPP - gestionată de Casa Naţională de Pensii Publice
• Baza de date CNAS - gestionată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate
• Declaraţia de înregistrare fiscală/Declarație de mențiuni pentru persoanele fizice care
desfăşoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere - D70 -
gestionată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală
• Registrul de evidenţă a beneficiarilor de alocaţie de stat pentru copii, alocaţie de susţinere a
familiei şi de ajutorul minim garantat – gestionat de Agenţia de Plăţi şi Inspecţie Socială
• Baza de date a elevilor înscrişi în anul şcolar 2011-2012 – gestionată de Ministerul Educaţiei
Naţionale
Procedura de colectare indirectă din sursele administrative a avut ca punct de plecare compararea
înregistrărilor din baza de date a RPL 2011 (informaţiile înregistrate în formulare individuale
completate de recenzori în perioada de colectare în teren) cu înregistrările existente în baza de date
de la Evidenţa Populaţiei. Setul de înregistrări găsite la Evidenţa Populaţiei care lipseau din baza de
date a RPL 2011 (din toate formularele P, PPI sau TP4
) au fost căutate în alte surse administrative
aferente lunii octombrie 2011 şi lunilor precedente şi ulterioare din acelaşi an, în conformitate cu
conceptul reşedinţei pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, concept aplicat la
RPL2011 pentru măsurarea populatiei stabile. Doar pentru persoanele găsite în sursele
administrative utilizate, pentru care există dovezi clare că au fost pe teritoriul României în perioada
recensământului şi în cea mai mare parte a anului 2011, s-a adăugat (s-a imputat) o înregistrare în
baza de date a RPL 2011, pentru care s-au completat ulterior identificatori şi valori pentru variabilele
de recensământ. În acest fel, toate înregistrările obţinute prin colectare indirectă au aceeaşi structură
cu restul înregistrărilor obţinute prin intervievarea persoanelor în perioada de colectare a datelor în
teren şi se referă la aceeaşi perioadă de referinţă, permiţând agregarea informaţiei pentru întreaga
populaţie stabilă a ţării, indiferent dacă aceasta a fost intervievată de recenzori sau nu.
4
 P – Persoană (prezentă sau temporar absentă); PPI – Persoană plecată pe perioadă indelungată; TP – persoană temporar
prezentă . 11
Pentru adulţii identificaţi (mamă şi tată) pentru care s-au preluat informaţiile din sursele administrative
de mai sus, precum şi pentru adulţii (mamă şi tată) care au fost recenzaţi la RPL2011, au fost căutaţi
şi identitificaţi minorii în Registrul Naţional de Evidenţa Persoanei.
Ponderea persoanelor adulte pentru care s-au colectat informaţiile indirect din sursele administrative
a fost de: 64,9% din declaraţia D112, 0,5% din registrul de evidenţă a salariaţilor, 2,1% din declaraţia
D070, 16,1% din Registrul de evidenţă a beneficiarilor de alocaţie de stat pentru copii, alocaţie de
susţinere a familiei şi de ajutor minim garantat, 4,6% din baza de date a persoanelor asigurate la
sistemul public de asigurări de sănătate şi 11,8% din combinaţii de mai multe surse.
Din totalul celor 1.183 mii persoane, 47,2 % sunt de sex masculin şi o cincime aveau la recensământ
vârsta mai mică de 10 ani.
Gradul de nerecenzare a fost semnificativ mai mare în mediul urban comparativ cu mediul rural. Prin
urmare, din totalul înregistrărilor colectate indirect din sursele administrative, ponderea celor care sau regăsit în oraşe şi municipii a fost de 71,9%, diferenţa (28,1%) plasându-se în comune.
Sub-înregistrarea cea mai mare a fost în Municipiul Bucureşti. Din totalul înregistrărilor colectate
indirect din sursele administrative, peste 17% s-au regăsit în Municipiul Bucureşti.
Dintre judeţele ţării, în topul primelor şapte se află: Constanţa (4,8% din totalul celor 1.183 mii), Iaşi
(4,4%), Timiş (3,4%), Bacău (3,0%), Cluj, Dolj şi Galaţi (fiecare cu câte 2,9%).
În judeţele mici, recenzarea s-a efectuat în mai bună măsură. Prin urmare, ponderile cele mai mici ale
înregistrărilor colectate indirect din sursele administrative au revenit judeţelor: Covasna (0,5%),
Harghita (0,7%), Sălaj (0,8%), Bistriţa-Năsăud (1,0%).
Prezentarea rezultatelor definitive
Rezultatele definitive ale recensământului se referă la populaţia stabilă şi sunt prezentate în profil
teritorial, pe categorii de localităţi (medii de rezidenţă), judeţe şi localităţi, conform organizării
administrativ – teritoriale a României în vigoare la data efectuării recensământului, precum şi pe
macroregiuni şi regiuni de dezvoltare.
Setul de date prezentat în tabele cuprinde şi unele date comparabile, pe baza informaţiilor obţinute la
recensămintele precedente din ţara noastră. Astfel, în Tabelul 1, populaţia stabilă a României pe
categorii de localităţi şi judeţe în anul 2011 a fost prezentată în serii comparabile cu datele
recensămintelor efectuate în anii 1948, 1956, 1966, 1977, 1992 şi 2002. Datele acestor recensăminte,
prezentate pe judeţe, se referă la teritoriul acestora, conform organizării administrativ - teritoriale în
vigoare la data respectivă.
La prezentarea datelor pe Municipii şi oraşe, respectiv pe Comune, la recensămintele din anii 1977, 1992,
2002 şi 2011 populaţia existentă a fost cuprinsă conform împărţirii administrativ - teritoriale în vigoare la
data recensămintelor respective (pentru anul 1977 populaţia comunelor suburbane este cuprinsă în
categoria Comune). Datele referitoare la populaţia pe Municipii şi oraşe, respectiv Comune, preluate de la
celelalte recensăminte sunt prezentate conform metodologiei de calcul în vigoare la fiecare recensământ.