Teatrul Oravita

Teatrul a fost construit pe terenul unei foste exploatări miniere. Culmea, mina s-a numit Thalia, după numele zeiţei artei dramatice. Unii poate s-ar întreba azi de ce tocmai la Oraviţa s-a făcut cel dintâi teatru din spaţiul românesc.

Oraviţa avea în acele timpuri o comunitate puternică de macedo-români. Unul dintre acei oameni, Ion Niuni, arhitect, cu studii la Viena, a luat legătura cu un fost coleg al său, Ieronimus Platzger, de la Academia de Înalte Arte din capitala imperială, cerându-i să facă o copie fidelă a Burgtheater.

Calea fiind deschisă, toată suflarea din Oraviţa a trecut la muncă voluntară. „Vom avea un teatru ca la Viena", erau oamenii însufleţiţi. Lucrarea a început în vara anului 1816 şi a fost încheiată în scurt timp, în primăvara lui 1817. Orăşenii au fost ajutaţi şi de ţăranii din satele învecinate, să transporte, în căruţe, piatră de la carierele din zonă. Erau pe atunci două cariere importante, la Ilidia şi la Maidan. Ilidia avea granodiorit şi Maidanul - tuf calcaros. Din granodiorit a fost ridicat parterul clădirii, fiind o rocă mai grea, iar etajul s-a făcut din tuful calcaros, care e mai uşor. Imaginaţi-vă o clădire cu ziduri de cetate, cu o grosime între 70 şi 90 de centimetri. Ziduri din piatră necioplită. Pietrele au fost „legate" între ele cu mortar. Dar să vedeţi ce fel de mortar - pământ galben amestecat cu paie şi urină de animal. „Era un liant eficient". De remarcat că terenul pe care s-a construit teatrul a fost donat, încă din 1795, de familia Maderspach. În posesia terenului a intrat Uniunea Diletanţilor, tocmai amatorii de teatru, cei care au însufleţit întregul proiect.

Datele istorice arată că familia imperială din Viena, formată din Francisc I şi Carolina Augusta, a ajuns abia la cel de-al doilea spectacol jucat în teatrul oraviţean. Înalţii oaspeţi au stat în loja de la primul etaj, lângă scenă, în partea stângă a sălii, cum te uiţi spre actori. Primele două spectacole s-au ţinut pe 5 şi 7 octombrie 1817. Cele două evenimente au fost anunţate în tot oraşul prin afişe tipărite pe mătase.

Pe scenă a jucat trupa Teatrului Regal din Madrid , a venit trupa Teatrului Balşoi din Moscova, orchestra imperială a Rusiei. N-au lipsit trupe din Viena, precum cele conduse de Ludvig Duba, Kurt Wonger şi Ida de Gunther. Un episod aparte din istoria teatrului este legat de vizita trupei lui Mihail Pascali, din care făcea parte şi Mihai Eminescu. Faptul este consemnat în 31 august 1868. Trupa a prezentat două spectacole, în zilele de 1 şi 2 septembrie. Eminescu era sufleorul trupei. Se vede şi acum, sub scena din lemn, o cabină îngustă, cu o trapă.

Pe această scenă a cântat George Enescu, remarcându-se şi prezenţa lui Constantin Tănase, cu trupa sa - „Cărăbuş".

Sursa: https://www.facebook.com(material scris si foto)
Realizatorul acestui material poate sa  contacteze pentru a publica si alte materiale cu o sursa clara da editare.