Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



luni, 7 iulie 2014

Rezultatele bacalaureatului, eșec anunțat de politicile educaționale din ultimii 20 de ani

Din rezultatele prezentate de către Ministerul Educației aflăm că, la nivel național, au promovat bacalaureatul cu 3% mai mulți absolvenți decât în 2013. Însă, nu putem privi aceste date fără să nu luăm în calcul că aproximativ un sfert dintre elevii claselor a XII-a nu s-au înscris anul acesta la examenul de bacalaureat. Sunt 44.000 de elevi care nu au dat testul maturității, dublu față de anul trecut. În asemenea condiții, nu consider că această creștere în procentaj este un moment de bucurie, ci avem de a face cu o serie de calcule reci care nu arată niciun progres în această privință.
Situația este similară și la nivelul județului Timiș, unde aproximativ 2000 de absolvenți de liceu din această promoție nu s-au înscris la bacalaureat, iar procentul de promovare de 56 % nu mulțumește nici pe departe pe oricine care înțelege importanța acestui examen susținut la finalul a 12 ani de școală.

În această situație, consider necesar ca pe lângă bacalaureatul din prezent care dă acces la studiile universitare, să se introducă un bacalaureat profesional și vocațional. Astfel, nu i-am pierde pe cei care nu se prezintă la examen, nu doresc să urmeze o facultate sau nu fac față rigorilor examenului actual, dezvoltând, de asemenea, învățământul postliceal profesional de meserii. În susținerea acestui punct de vedere sunt și datele conform cărora România este sub media UE la numărul de absolvenți per 1000 de locuitori în cazul învățământului terțiar, țara noastră fiind trasă în jos de lipsa învățământului postliceal, nu a numărului de studenți.

Factorii care au condus la rezultatele slabe la bacalaureat și în acest an sunt mulți, decidenții din domeniu sunt mulți, schimbările din domeniu…și mai multe. Puține, însă, sunt șansele acestei țări de a deveni competitivă cu vecinii ei vestici, educația fiind cea mai bună investiție. România nu își permite să mai piardă încă o generație pentru că riscă să rămână mereu în eșalonul doi al Uniunii Europene.

Decidenții despre care vorbeam mai sus trebuie să conștientizeze că sistemul de învățământ este un bun al fiecăruia dintre noi și că au o responsabilitate față de fiecare cetățean în parte. Prin eforturi comune, doar în interesul copiilor noștri, putem atinge un nivel la care zeci de mii de tineri, în fiecare an, să nu mai afle că nu au învățat în 4 ani de liceu nici cât pentru un examen.

În anii petrecuți la conducerea Universității de Vest din Timișoara, cât și în cei de la Facultate de Economie, am mers mai departe de munca depusă în mediul universitar și am acordat mereu sprijin celor din preuniversitar, acolo unde se formează, inițial, studenții noștri. Am făcut asta în baza unui simț al responsabilității față de ceea ce înseamnă întregul sistem de învățământ, față de tinerii care caută în noi soluții și sprijin pentru viitor. Tocmai acest lucru îmi doresc, ca învățământul să reprezinte soluția și cheia viitorului pentru copiii noștri.

La final, aș dori să revin asupra ideii de „eforturi comune”. Rezolvarea problemelor din învățământ nu stă în mâna unui singur om, ci în a noastră, a tuturor. Noi alegem decidenții din domeniu pentru ca ei să aleagă pentru noi. Însă, în momentul în care deciziile nu sunt conforme cu ceea ce ne-am dorit, trebuie să luăm atitudine, să arătăm calea pe care majoritatea o dorește și o consideră cea mai potrivită. Împreună suntem o voce puternică pe care nu o poate ignora nimeni cu un simț al responsabilității.

Rectorul Universității de Vest din Timișoara
Prof. univ. dr. Marilen Pirtea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu