Poliţiştii de frontieră în pelerinaj prin puşcării pentru a pupa Moaştele Sfintei Corupţii

Poliţiştii de frontieră umiliţi de şefi în faţa deţinuţilor din penitenciare.

Direcţia Generală Anticorupţie a dispus poliţiştilor de frontieră pelerinaj prin puşcării pentru a pupa Moaştele Sfintei Corupţii.

Un protocol semnat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (IGPF) şi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA) obligă poliţiştii de frontieră să viziteze penitenciarele din Arad şi din Botoşani pentru a se familiariza cu puşcăria, în eventualitatea în care ar deveni corupţi.

Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţionala a Penitenciarelor (FSANP) consideră că măsura dispusă de conducerea Direcţiei Generale Anticorupţie (DGA) este una ilegală, abuzivă şi umilitoare pentru poliţiştii de frontieră, cărora ofiţerii DGA le aplică eticheta de "corupţi" sau "puşcăriabili". Pe când un tratament similar şi politicienilor?! - se întreabă Cosmin Dorobanţu, preşedintele federaţiei care acuză guvernanţii că au politizat instituţiile de forţă, prin numirea unor şefi obedienţi clasei politice şi care nu mai fac diferenţa dintre realitate şi absurd.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP), Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră (IGPF) şi Direcţia Generală Anticorupţie (DGA), prin măsura de a-i pune pe poliţiştii de frontieră să defileze prin faţa deţinuţilor transformă puşcăriile
în pelerinaj pentru pupatul moaştelor Sfintei Corupţii, sub ochii zeflemitor ai infractorilor, care, în majoritatea cazurilor, fac glume deşănţate şi înjură orice vizitator al instituţiilor de forţă care le trece prin faţa gratiilor.

Conform protocolului dintre cele două instituţii din sectorul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, câte 8 poliţişti de frontieră sunt obligaţi să meargă săptămânal în sectorul de deţinere al penitenciarelor pentru a observa în ce condiţii îşi execută pedeapsa deţinuţii, cu scopul de a conştientiza consecinţele faptelor de corupţie.

Vizitarea puşcăriilor cu scopul de conştientizare a cetăţenilor faţă de consecinţele săvârşirii unei infracţiuni reprezintă o acţiune umilitoare din punct de vedere uman, care se subscrie torturii psihice, constituind o situaţie fără precedent şi fără o bază legală şi morală sustenabilă.