DREPTURI ŞI LIBERTĂŢI ALE OMULUI ÎN PORUNCI DIVINE

 Abordarea filologică şi filosofică a drepturilor şi libertăţilor omului conţinute în literatura precreştină şi creştină poate demonstra indubitabil esenţa umanităţii, net superioară celorlalte creaţii divine. Comunicarea prin rostire a cuvântului este elementul esenţial care îl suprapune pe om tuturor celorlalte elemente cunoscute, înzestrate de Dumnezeu cu viaţă. „La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu” ( Ioan 1.1 ).

            Comunicarea nu se poate realiza fără rostire, dar rostirea nu se poate realiza fără cuvânt, iar cuvântul s-a realizat prin numele apărut ca efect al numirii lucrurilor, fenomenelor, faptelor etc. Fireşte, dintre toate tipurile de comunicare, avem în vedere doar comunicarea lingvistică prin limbaj articulat, care aşa cum se ştie, este singurul limbaj ce deosebeşte oamenii de celelalte fiinţe terestre, inferioare.

           Pornind de la Poruncile divine şi având modelul lui Iisus Hristos, educţia permanentă în spiritul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, al demnităţii şi toleranţei, al schimbului liber de opinii rămîne un obiectiv major al factorilor educaţionali ce decurge din Constituţie şi din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

           Şi aceasta pentru că, aşa cum sublinia Kofi Annan, secretarul general al O.N.U., la cea de-a 50-a aniversare a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului: „Drepturile omului constituie baza existenţei şi coexistenţei omenirii. Drepturile omului sînt universale, indivizibile şi interdependente. Drepturile omului însele sînt acelea care ne definesc ca oameni. Ele constituie acele principii cu ajutorul cărora noi construim casa sfîntă a demnităţii omenirii. Drepturile omului includ în sine tradiţiile toleranţei existente în toate religiile şi culturile, tradiţii ce constituie baza păcii şi progresului. Drepturile omului nu aparţin nici unei culturi anume şi sînt valabile pentru toate popoarele. Toleranţa şi îngăduinţa au servit întotdeauna ca idealuri ale conducerii statale şi comportării umane. Astăzi aceste idealuri le numim drepturile omului. Forţa drepturilor omului este conferită de universalitatea acestora. Ea le dă putere de a traversa orice graniţe, de a îndepărta orice îngrădiri, de a învinge orice forţă.”

                

Prof. Tudor Deaconu – Director Casa Corpului Didactic Caraş-Severin