Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



joi, 23 martie 2017

APADOR-CH cere înlăturarea de urgență a unei prevederi inumane din legea executării pedepselor


Învoirea deținuților în caz de deces în familie trebuie dată în mod obligatoriu și în timp util, iar verificarea veridicității situației trebuie să cadă în sarcina Administrației penitenciarelor, nu a deținuților
APADOR-CH protestează faţă de modul inuman în care sunt trataţi deţinuţii aflaţi în situaţia specială în care în familia lor se produce un deces. Au existat cazuri, dintre care unul foarte recent, soldat cu sinuciderea deţinutului, în care nu a fost permisă participarea la înmormântare.

Principala problemă constă în conţinutul legii executării pedepselor (Legea nr. 254/2013), care, în art. 171, nu prevede un drept al deţinutului de a fi învoit din penitenciar în această situaţie specială, ci doar o posibilitate, asupra căreia va decide conducerea penitenciarului.
De asemenea, legea permite o birocraţie inacceptabilă în astfel de cazuri, întrucât, pentru a spera la învoire, deţinutul trebuie să depună la conducerea penitenciarului copia certificatului de deces. Or, fiind în penitenciar, deţinutul se află în dificultate de a produce şi depune acea copie, mai ales în situaţia în care deţinutul rămâne fără familie în urma cazului de deces sau cei din familia sa nu se pot deplasa suficient de repede la penitenciar. Verificările privind existenţa cazului de deces invocat pentru învoire ar trebui făcute de conducerea penitenciarului, într-un termen scurt, fără a depăşi 24 de ore de la data cererii. Ne aflăm, totuşi, în era comunicaţiilor electronice.
Din aceste motive, APADOR-CH  solicită parlamentului şi, de ce nu, chiar şi guvernului (care poate adopta ordonanţe de urgenţă) modificarea şi completarea de urgenţă a art. 171 din Legea nr. 254/2013, după cum urmează:
Art. 171 - Învoirea din motive umanitare se acordă pentru participarea persoanei internate la înhumarea unui membru de familie, a oricărei persoane cu care are puternice legături afective și se poate acorda pentru soluţionarea unor probleme sociale, medicale sau pentru sprijinirea familiei, precum şi în caz de calamitate. Verificările privind existenţa cazului de deces invocat în cererea de învoire se efectuează de conducerea penitenciarului, în cel mult de 24 de ore de la formularea cererii. Dacă verificările nu se finalizează în termenul de 24 de ore, învoirea va fi acordată. În cazul deţinuţilor consideraţi periculoşi, învoirea se va face sub pază. Formularea cu rea-credinţă de cereri de învoire prin invocarea unui caz de deces constituie abatere disciplinară."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu