Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...

Bine v-am găsit! ...bine m-aţi găsit...
La această adresă, aţi găsit locul unde vă voi povesti despre mine şi despre interesele mele. Viaţa mea şi a comunităţii croate din România. Aşa cum am spus şi în caseta "despre mine", sunt cetăţean român de etnie croată. Sunt originar din chiar "Capitala" croaţilor din România, adică din Caraşova, judeţul Caraş-Severin.
Ei, daca ar fi să vorbim despe croaţii din România şi despre locul meu, ar trebui să vă povestesc foarte multe lucruri. Avem o istorie de sute de ani, pe aceste meleaguri. Unii susţin ca am fi venit aici acum multe sute de ani, alţii susţin că suntem aici dintotdeauna, doar că am învăţat limba datorită călugărilor franciscani croaţi şi catolici, care au avut aici la Caraşova o foarte puternică bază. Să nu uităm că localitatea Caraşova a fost la un moment dat, una dintre cele mai importante localităţi din această zonă! Nu mă pot pronunţa. Parcă i-aş lăsa pe istorici să spună exact adevărul.
Ceea ce se poate vedea acum, cu ochiul liber, este o localitate frumoasă ca o perlă, cu oameni harnici şi inteligenţi care ar putea să facă cinste oricărei localităţi din Europa. Comunitatea mea, este concentrată mai ales în cele şapte sate predominant croate (Caraşova, Iabalcea, Nermed, Lupac, Clocotici, Vodnic şi Rafnic). Dar suntem foarte mulţi în Reşiţa, în Tirol, Slatina Timiş, Timişoara, Bucureşti. Să nu uităm că ne-am răspîndit prin toată Europa, de la Zagreb şi Viena pînă în Madrid, Londra şi dacă ne căutăm bine, o să găsim de-ai noştri chiar şi la Chicago sau prin Australia. Şi nu veţi auzi lucruri rele despre noi. Suntem oameni cinstiţi, catolici foarte credincioşi, harnici la muncă. Dar să ne vezi la învăţătură (aproape că nu mai este casă care să nu aibă câte un student sau absolvent de facultate!). Şi-apoi ştim să ne trăim şi viaţa, ştim să ne distrăm dar mai ales să împărţim bucuria cu oaspeţii noştri, pentru că sîntem nişte oameni primitori şi deschişi.
În orice caz, sunteţi bine-veniţi pe blogul meu. Aici voi posta orice voi simţi că este util comunităţii mele. Voi spune lucruri care sunt de laudă, dar şi lucruri care trebuie spuse ca să fie corectate. Voi arăta cu degetul pe cei care cred că nu pot fi arătaţi şi voi lăuda pe cei ce merită cu adevărat. Vă mulţumesc că mă vizitaţi. Vă mulţumesc că îmi veţi fi prieteni, musafiri, colegi, camarazi sau ceea ce veţi considera domniile voastre că vreţi să fiţi. Criticaţi-mă dacă veţi observa lucruri pe care m-am grăbit să le arăt şi nu sunt aşa cum am crezut eu. Ajutaţi-mă să arăt acele lucruri care trebuiesc arătate. Nu caut doar binele şi frumosul numai ca să se creadă că nu mai există probleme, dar nici nu voi căuta numai răul, minciuna şi duşmănia. Voi încerca să caut adevărul. Calea care să ne ajute să fim noi. Noi cei vechi şi noi cei...noi! Sună bine? Poate o să reuşim împreună să fim mai buni.
Vă mulţumesc pentru vizită!



luni, 16 ianuarie 2017

72 de ani de la începerea deportării germanilor în fosta URSS

Marți și miercuri, în 17 şi respectiv 18 ianuarie 2017, comunităţile germane din judeţele Timiş, Hunedoara şi Caraş-Severin îşi vor aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative pe plan interjudeţean care se vor desfăşura la Reşiţa, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS.
Programul manifestărilor de la Reșița va fi următorul:

17 ianuarie 2017, ora 16,00, Centrul
German „Alexander Tietz”, Reşiţa:
72 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 67 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați acasă. După-amiază video cu proiecția unor documentare dedicate deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică, realizate de Cristian Amza (TVR București).

18 ianuarie 2017, ora 12,00, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii”, Reşiţa:
Recviem pentru victimele deportării.

18 ianuarie 2017, ora 13,15, Monumentul Deportaţilor (parcul „Cărăşana”), Reşiţa:
Comemorarea victimelor deportării: rugăciuni şi depunere de coroane de flori.

În ziua de 22 ianuarie vor avea loc în mai multe biserici romano-catolice din Banatul Montan rugăciuni pentru sufletele victimelor deportării, dar și pentru pace, pentru ca în viitor să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 72 de ani. Astfel de rugăciuni se vor organiza în localitățile Anina, Bocșa, Oțelu Roșu și Steierdorf.
În urmă cu 72 de ani, bărbaţi între 17 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, apţi şi apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea, au fost luaţi din sânul familiei şi transportaţi, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Doneţk) şi al Rusiei (Munţii Ural). Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au întors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucţia” statului sovietic.
Din cei aproximativ 75.000 de deportaţi din România se estimează că un număr de 10.000 şi-a pierdut viaţa acolo. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi aproximativ 9.000 - 10.000 de etnici germani. Actualmente mai sunt în viaţă în Banatul Montan 41 de foşti deportaţi, din care 20 reşiţeni.
Erwin Josef Ţigla
Publicat de la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)